Acum o biata frunza i-a cazut prin hazard â€ţvictimaâ€. O ridica cu teama de sub talpa, din neatentie o strivise si pe ea. Era o frunza gri. â€ţDar de ce nu? De ce trebuie sa fie toate verzi? Da. Stiu ca sunt verzi pentru ca au clorofila. Dar nu stiinta ma intereseaza. Ea este atat de directa si iti traseaza ideile ca pe niste drepte. Totul este banal, uniformizat. Sentimentele sunt asezate in ordine alfabetica, in niste fisiere si daca vrei sa il gasesti pe cel pe care il doresti este suficient sa apesi tasta â€ţEnter†a calculatorului aflat intr-un colt al creierului.
La o simpla adiere a vantului frunz-a s-a pierdut in lumina. Privea din nou cu aceasi teama. Aceleasi intrebari ii loveau zidurile din spatele carora ratiunea se ascundea incercand sa se sustraga unor fapte pe care nu le savarsise.
â€ţOare poti sa zbori si atunci cand esti mort? Cu o singura conditie. Numai ca sufletul tau sa aibe balanta inclinata spre Binele din care ai primit viata. Dar poti zbura fara aripi ca un bob de nisip sau o frunza? Nu. Dar te duci in lumina.â€
Calatorul meu privea frunza cum se pierdea in neant asemeni unui stol de cocori chemati de lumina farului aflat pe tarmul inspumat al propriilor instincte, iar sclipirea dein ochii lui se transforma in tristete. O privire plina de admiratie se transforma in una de invidie. De ce? Cand el fusese facut din dragoste sau cel putin asa se crede.
â€ţ Cat as vrea sa zbor. Poate as putea daca nu as fi atat de greu. Da. Si hainele sunt atat de grele, parca sunt de plumb. De ce ne imbracam daca ne opreste sa zburam?â€
Fara sa mai stea prea mult pe ganduri si cu un oarecare entuziasm incerca sa isi scoata camasa dar spre surprinderea lui observa ca nu avea nici un fel de nasture sau orice altceva care sa il ajute sa scape de ea. Era ca turnata pe el. Parea ca o purta de cand se nascuse si crescuse in acelasi timp cu el, desi nu era sigr de asta. â€ţSa ma fi nascut cu ea? Daca este asa nu am sa mai zbor niciodata sau cel putin nu am sa stiu daca sa fi putut fara ea. Toata lumea se naste cu cate o camasa a sa? Dar cine ni le face? De unde stie ce marime purtam? De unde stie daca ne plac sau nu? Mie cel putin imi place a mea. De ce? Cred ca nu am mai vazut altele. Dar cine le face de unde stie sa le faca diferite una de alta astfel incat sa nu o am asemenea cu a altuia? In cele din urma renunta pentru un moment sa mai gandeasca la modul in care aparuse camasa pe el si incepu sa priveasca in jurul sau spre a vedea daca mai are mult de mers pana la mare. Apa se afla acolo unde se afla dintotdeauna. Acolo unde o vazuse el pentru prima data. Acolo unde se auzea zgomotoasa mai mult ca oricand.
â€ţEste atat de aproape si in acelasi timp atat de departe. Ce dureros este sa fi strivit de apa doar cand o auzi si privesti. Si cum o suporta cei ce o ating? Cred ca le este indiferent, ei oricum sunt obijnuiti cu ea. Ii invidiez pentru asta. As vrea si eu sa fiu in locul lor sau cel putin printre ei deca nu se poate altfel.â€
Cu o camasa ce ii parea ca de plumb cu bratele si picioarele ce ii pareau ca niste stanci isi relua drumul spre marea intindere de apa ce se juca in valuri si sclipea lasand soarele sa inoate in ea. De data aceasta aceasta nu se mai grabea. Stia ca mai devreme sau mai tarziu va ajunge la ea. Era doar o chestiune de timp. Dar ce era timpul pentru el? Auzise vreodata de el?Sau el si timpul treceau indiferenti unul pe langa celalalt fara macar a se saluta. Doi straini care in cele din urma vor da mana.Unul oprindu-se sa se odihneasca, obosit sa caute lumina si sa ajunga la mare, iar celalalt continuandu-si drumul solitar.
Cu pasi marunti si rari inainta spre marea din fata sa. Era un hamster ce alearga intr-o roata spre satisfactia stapanului sau. Mergand cu capul plecat observa ceva mic si maro ce se tara pe pamant. Se opri si privea mirat. Pana acum nu mai vazuse nimic care sa se miste. Nu era altceva decat un melc. Un vesnic calator sortit sa-si poarte casa-n spate oriunde ar merge. Ingenunche si se apleca sa il vada mai bine. Fara vreo mare ezitare melcul se retrase in cochilia sa, lasandu-l singur pe curiosul a carui privire ar fi vrut sa vada dincolo de cochilie.
â€ţ Nimeni nu vrea sa ma vada, ce sa zic de vorbit. El de ce a fugit? Doar nu i-am facut nimic. Cred ca este timid, nimic mai mult. Dar daca este atat de timid incat uita sa mai iasa afara? As vrea sa am si eu un loc in care sa ma ascund. Dar de cine? Cand nimeni nu ma vrea.â€
Se apleca, intinse mana sa il ridice, dar cand sa il atinga se opri. â€ţDaca moare si el? Daca o sa pateasca ca ceilalti dinaintea lui? Dar daca nu?†Atunci cu o oarecare ezitare intinse mana din nou. Ii tremura de parca ar fi fost suferind. In cele din urma il cuprinse cu degetele, il ridica si il apropie de ochi. Era pentru prima data cand tinea ceva viu in palma. Ceva in care viata pulsa de milioane de ani. Il privea cu ochi iscoditori si in cele din urma intrebarile au inceput a-l lovi din toate partile.
â€ţ Oare si el e tot singur ca si mine? Acolo unde se afla este la fel ca aici? Ce norocos este. Traieste in doua locuri simultan. Daca se intampla ca acum cand l-am speriat se retrage acolo unde fitilul lumanarii i s-a aprins pentru prima data. Daca nu se poate nu imi ramane decat sa visez. ’Sa visez’, dar cum? Nu am mai facut-o niciodata. Pana acum nici nu cunosteam acest cuvant. Ce se intampla cu mine? Cred ca din cauza caldurii gandurile se pierd in vazduh. Cred ca a visa inseamna a te lasa purtat printre gandurile carora le-ai data viata, cu riscul de a crede ca existi in plan real. In momentul in care visezi te afli la intersectia planului in care traiesti cu cel sper care tinzi. Visul nu este altceva decat punctul de intersectie. Acum cred ca stiu ce inseamna a visa. Dar poti visa numai dormind? Nu. O poti face oricand doresti, dar cu conditia sa nu depasesti acel punct de intersectie. Cat dureaza un vis? Atat cat vrei. Tu esti cel ce creezi tiparele. Depinde de persoana. Totul este relativ. â€ţâ€Asa cum pentru noi marea pare infinitul, tot asa pentru un purice un ochi de apa inseamna marea.â€â€
