Ia-mi viaţa în mâini
Şi trage clopotele bisericii mele,
Strânge frunzele uscate
Şi-ngroapã-le.
Bea din tãmâia fiartã de Dumnezeu
Şi sãrutã picioarele unui cerşetor,
Îmblânzind demonul din el.
Boala-mi provoacã fricã
Şi Iisus mã cheamã,
Sunt singur
Şi-mi iubesc chinul.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
esti un mesager al lui dumnezeu si poate de asta versurile tale sunt calde,curate,sincere,din suflet.felicitari claudiu pentru tot ce realizezi!succes!ruddy
Ia-mi viaţa în mâini
Şi trage clopotele bisericii mute,
Strânge frunzele uscate
Şi le ingroapa departe de mine.
Bea din tãmâia ce-mi fierbe-n altar
Şi sãrutã-mi picioarele
ce iti cersesc pasii
Îmblânzind demonul din talpa.
Frica-mi pandeste oasele
dar Tu ma cheama neincetat
sa nu mai fiu spin infipt
in rana-ti sangeranda.
Sper ca nu te supara mica mea joaca pe marginea poemului tau.
Salutari.
Nobleţe! Dacã îmi este permis, remarc la tine, frumuseţea cu care-L aduci pe Dumnezeu lângã noi, deşi El este mereu, avem nevoie ca cineva sã ne aminteascã mereu aşa încât sã facem pauzã în goana noastrã dupã orice şi sã respirãm cu adevãrat.
Cu drag!