O mie de lanturi imi curma tacerea
Si simt cum intregul din mine se rupe,
Alerg spre zadarnic si nu vad scaparea,
Bucati de eu insami se varsa in cupe.
In rece topeste speranta suspinul,
Adorm,dara patul de spini e facut
Indur vitejeste si teama si chinul.
M-ascund pe vecie in dorul de lut
In asprul tacerii din ora uitata
Se scurg in clepsidra nisipul de foc
Pe-o piatra de semne,fugind,se dilata,
Sub soarele negru,al meu nenoroc...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Sentimentul e haotic receptat şi liric e redat dazlînat. Ca sa nu mai vorbim de fracturile logice si dezacordurile gramaticale.Sorry!
Complexitatea fiintei umane ajunsa la vremea intrebarilor. E firesc sa fie asa cum zici atunci cand mitea cauta lumina, nenorocul e doar aparenta cand sufletul se ridica deasupra micimilor vietii materiale.
