povestea mea e tristã.
Nu mai știu sã știu cã știu.
Dorințele mele se-mplinesc,
dar prea târziu.
Se prevede întunericul.
Se prea poate sã fi uitat tot ce-a fost.
Mereu gândurile mele sunt absurde.
Sunt prea ostenit de propriile-mi cuvinte.
Mi-e mai ușor sã nu rețin,
Mi-e mai ușor sã uit...
Mã las purtat în...întuneric!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
in care intuneric?cum sa te lasi purtat?te rog sa-ti revii,sa-ti bagi mintile in cap, noi aici pe noduri avem nevoie de tine. ai inteles? lasa tristetea, cu un suflet asa mare,frumos si bun cum sa fii trist? si tocmai tu?
