M-ascund și mă caut, mi-e frică de mine,
Alerg prin tuneluri, dar n-ajung departe,
Respir întuneric, lumina-i pe moarte,
O lume perfidă mă rupe de tine.
În ceața hidoasă mă zbat fără vlagă,
Un val glacial îmi inundă toți porii,
Cu buzele arse simt gustul ninsorii,
Pe sufletul gol supurează o plagă.
Încerc să îți scriu, insipide cuvinte,
Stiloul rebel nu mai poate s-asculte,
Urăște hățișul din vorbe prea multe,
O negură densă-mi coboară în minte.
Calota de gheață în chingi mă cuprinde,
Sub tălpile goale simt arșița rece,
Speranțe casante cu anii vor trece,
Voi fi o fosilă și nu mă surprinde.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Casante sau nu, daca n-ar fi sperantele, n-ar mai fi nici ziua de maine. Poezia promite. Succes!aduna misterul din noi
