Deoarece la vârsta mea
simt totul - ca şi un copil -
îmi zici - nebunã!
Nebunã. Poate... sunt.
Dar ce sã fac dacã şi acum
cred
cã muşeţelul în zi de varã,
la amiazã, este...
o floare foarte aleasã ?!
Şi dacã dimineaţa-n zori
alerg prin rouã ca nebuna,
şi-ţi spun cã mã simt
fericitã
de câte ori rãsare luna...
sunt nebunã? Poate.
E drept cã…
peste zi cuvintele mã dor
şi faptele-mi îngreuneazã mersul...
Ei şi?
Seara-n amurg sufletu-mi cântã!
Şi se-nveşmântã în mii de culori.
Şi sã nu uit... întotdeauna,
dar întotdeauna - soarelui
înainte de a pleca la culcare...
din vârful degetelor
îi dau o sãrutare.
Da...
crezi cã sunt nebunã.
Dar ce conteaza. Vine noaptea.
Si ea cu dãrnicie totul acoperã.
Iar dacã gânduri negre
se ivesc în geana minţii mele
o mantie de stele aruncã peste ele
şi mie-mi lasã luna...
ca din razele ei
sã-mi ţes cele mai frumoase vise.
Şi dupã toate câte simt
cum sã nu fiu copil?
Sau poate... cum zici tu
nebunã.
Chiar nu conteazã.
Nu vreau sã mã vindec!
Dacã aşa eu pot simti
ca şi-un copil...
voiesc sa fiu nebunã!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Nebunii sunt uneori frumosi...sigur tu esti un frumos nebun!
