Demult, demult şi nu prea de demult
Un cârciumar ovreu, care făcuse-avere
Cu mezelicuri, frigărui, cu vin mai mult,
Căzu la pat, bolnav şi fără de putere.
Gândind aşa... că poate va să se gătească
Curând din astă viaţă bicisnică şi rea,
Chemă pe unicul său fiu – ca de la tată să-i
vorbească
Şi-o ultimă povaţă să-i dea în viaţa asta grea.
– De-ai şti cât mi-e de greu, abia de pot
să-ţi spun,
Ah, fiule! Al morţii ceas îmi dă târcoale, iată!
Şi înainte de a-mi lua cel de pe urmă rămas bun,
Un lucru vreau să-ţi spun - ca s-o duci bine
viaţa toată
Deci, iată cheile de peste toate ale mele
Şi casa, şi cârciuma, şi prăvălia fi-vor ale
tale,
Şi mersul treburilor să le-nveţi în toate cele,
Însă mai am o taină, să-ţi arăt ce-am pus la
cale.
Căci despre vin e vorba şi cum trebuie să-l
faci,
Să-i dai culoare, tărie, buchet şi alte
lucruri;
Dar marele secret ţi-l spun, sub jurământ să
taci!
Şi-anume: vinul... câteodată... se mai face
şi din struguri.
Morala:
Nu orice vin ce lesne te îmbată cu-al său gust
S-a strecurat prin teasc şi-a copilărit în must.
Chiar dacă aromele te-ndeamnă să te bucuri,
Chimia l-a reinventat... dar nu din struguri!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Asa e. Cine vrea vin din struguri trebuie sa-l faca singur. De fapt aici e vorba de "ovreu" si eu vorbesc de vin...
