Tu-n cer te-ai dus prea devreme,
Lacrimile de durere se scurg-ncet,
Pe obrazul trist al feţei noastre,
De iubirea-n care ţi-o purtãm,
Daca viata mi-ar putea oferi,
Inca o datã sansa de-l pipaii,
Clipele durerii nu a trecut,
Dar ele au trecut si s-au risipit,
Erai tânãrã cu viitorul-nainte...
Şi-ai plecat mult prea devreme,
Toţi amici, cei dragi-ţi duc dorul,
Plâng cã, ştiu cã nu te vor mai vedea,
Nu mai pot plange de atat durere,
Destinul a facut sa pleci-n cer
Doamne, ce intamplare de jale,
Cu lacrimi si durere mare,
Nu te vom uita niciodatã !
Sper cã eşti mai bine-n cer,
Şi privindu-ne cu zâmbetul frumos,
Şi noi cu privirea dinspre pozã,
De ce, o fatã care nu a greşit nimic?
De ce, Doamne, ai luat-o la tine?
Doamne, iart-o cã era o fatã bunã,
Şi cã, nu a greşit faţã de nimeni.
|
