Imbraca-te in doliu, draga literatura,
Cu poeziile de luceafar de roman,
Venind la al tau mormant cu jale,
Si m-am pus usor in genunchi
In fata frumoase tale cruci de poezie
Cu mormantul plin de verdeata tare,
Ca scrisul pe-o hartie iesit o opera
Ca norul care ne da picaturi de apa,
Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu-
nalt şi mare,
Ai plecat mult prea devreme geniu al poeziei
Ne-ai invata ce-nseamna arta literara,
Ne-ai invatat prin poezie ce este viata,
Iti aprind o lumanare ca lumina sa-ti vina
dincolo,
Regretam absența ta prelungitã dintre poezie
Imprecizia și caracterul literar al
științei tu, geniule
Ma rog la Dumnenzeu sa-ti fie mai bine acolo
Ce junii toţi o varsã pe trist mormântul
tãu,
Romania te plange, literatura te cheama
Te plangem cu gura mare in rima de poezie
Si in uram-i ne-ai lasat, scumpul Eminescu
