S-a stins poetul, cãlimara i-a secat,
El prea devreme-n veşnicie a plecat,
Era grãbit spre lumea de apoi,
El a plecat, dar gandul tot îi era la
noi!...
S-a stins poetul, steaua lui s-a reaprins,
Ea ne-ncãlzeşte sufletul, deşi-i de neatins,
El cu penița-i finã a înşirat cuvinte,
Care pãreau mai dulci, de gura lui rostite.
Mãria Sa, poetul, cu lacrimi îşi umplea,
Cãlimara cand cerneala-i s-a terminat,
Canta cuvantul sfant, dandu-le el suflare,
Daca voia Eminescu, vorbea chiar şi o
floare!
Copiii au crescut, cu vorba-i dulce-n gand,
El ca şi cum a fost - oriunde şi oricand,
Poetul este unul şi viața una-i este,
Soarta-i era prea grea… el o facea poveste!
S-a stins poetul nostru, plange şi mic şi
mare,
Plange şi frunza-n crang, plange pe camp si-
o floare,
Înlãcrimat e cerul, pãmantu-i prea tãcut,
Soarele nu mai strãluce… el a dispãrut!
Plaiul moldav şi limba, poporu-i chinuit,
Cu-ntreaga lui ființã pe ele le-a iubit,
Le-a plans şi ras în şoaptã, poetul ne-
ncetat,
De ce? Oare de ce… devreme a plecat?!...
Precum focul arde vesnic si se stinge doar
o data,
Credem noi in steaua alba-totdeauna
luminata,
Izvorul nesecat de ape, curgator la vale,
Patimile inimii si lacrimi dulci de jale.
Uimit de viata scurta ce-ai trait-o…
Noi iti slavim profesia pe care ai avut-o...
Azi pe cer n-o sa apara,
Steaua,ce veghea aseara,
Steaua,care a rasarit,
Si multe inimi te-a-ndragit,
Frumoasa zi,frumos pamant,
Unde ne-ai incantat cu poezii,
Dar stii?Ca tine nu mai sunt...,
Si nu cred ca or sa mai fie-n lume,
Un geniu al naturii vii,
Legenda literaturii romane,
Si multi credeau ca ai sa invii,
Ai sa mai scrii,dar nu s-a intimplat,
Azi soarele nu ne-a zambit,
E iarna,e ger cumplit,
Prilejul sa incepi o viata,
Ti-a fost oferit ,in asta dimineata,
Ai fost o raza-n umbra aprinsa,
Luceafarul din constelatia unita,
Devreme ti-a fost lumina stinsa,
Devreme,dar ti-a fost viata necajita,
O, ramii,ramii la mine,
Cu privirea,chipul,gandul,
Iar in cartile de romana,
Iti v-om aminti cuvantul,
Orice poezie a ta,
Este o iubire de la tine,
Si juram:"Nu v-om uita",
Esti al nostru poet national,
Ai devenit si international,
In toata lumea...
V-oi vedea imagini clare,
Pe care le-ai putut descoperi,
O carte veche e mult mai pretioasa,
Un gand frumos pe foaie aranjat,
Sa-ti fie calla inima ramasa,
Si afla "ca cei de jos nu te-au uitat",
Vei ramene o legenda,
A literaturii romane,
Totii copii si mici si mari,
Au recitat din poezii,
De la tine poetul nostru drag,
Am invatat ceva vag,
Ca poezia este sa gandim
Sa creem si sa iubim,
Noi iti spunem ca te iubim,
Pe tine…Mihail Eminovici.
|
