Empatia omului fata de mamifere (in
special, mai mult decat alte categorii de
animale) este justificata de faptul ca ele
au o figura expresiva, cu o simetrie
asemanatoare cu cea a figurii umane. Figura
unui caine poate exprima fericrea,
anxietatea, durerea. Muschii faciali,
ochii, suntelele, miscarea urechilor,
limbajul trupului: toate aceste lucruri
permit animalului sa comunice, macar
rudimentar, cu omul. Figura unei gaini sau
a unui peste... poate comunica ceva, dar
deocamdata nu intelegem cum. Omul se
apropie numai de ceea ce poate sa perceapa
si sa inglobeze: acolo unde nu poate sa
anticipeze reactia animalului sau nu are
nici un control asupra acestuia, fie isi
pierde interesul, fie ii este frica. De ce
nu alintam si de ce nu avem ca animale de
casa limbrici sau scorpioni? Dupa ce omul s-
a familiarizat cu lumea animala, a inceput
treptat sa o decimeze in alte scopuri decat
alimentatia sau sa o foloseasca pentru a
face profit material. Prezenta cainelui pe
langa om a avut la inceput un rol foarte
practic: cainele anunta, latrand, posibile
pericole, si omul il hranea pe caine: un
schimb foarte corect, dar care a degenerat
odata cu alterarea perceptiei omului asupra
lantului trofic. Prin ceea ce noi numim
evolutia societatii, am ajuns sa facem
trafic cu carne vie, astfel animalul
devenind un simplu obiect menit sa
consoleze singuratatea, uratenia sau
vanitatea stapanului sau. Anumite rase de
caini sunt specifice anumitor clase
sociale, iar catalogarea aceasta este pura
blasfemie la adresa conceptului de "fiinta
vie". In zilele noastre ducem cainii la
coafor, ii transportam in gentute ca pe
obiecte si le punem fundite de matase, in
timp ce ei tanjesc neconsolati, prinsi intr-
o colovie de aur, dupa un habitat mai
natural, mai salbatic. Unde este empatia
din noi cand cainele se chirceste intr-un
colt intunecat al camerei, fara apetit de
mancare si fara pofta de viata, scancind ca
un copil singur? Nu realizam in momentul
ala ca el este nefericit indiferent de ce
pernute, alinturi, vaccine si mancare
primeste? Multi oameni pretind ca animalele
ar fi lipsite de inteligenta si memorie, in
sensul ca ele nu realizeaza ca sunt intr-o
casa sau alta, sau ca au fost luate de
langa familia lor, sau ca stapanul e trist
sau vesel. Ipocrizia merge mai
departe: "Ce, doar nu tine minte ca l-am
batut sau ca am fost plecat de acasa trei
zile si nu a avut cine sa ii dea de
mancare!" .
