Am deslusit intr-un final mirajul si
calitatile popoarele din Europa la care
romanii viseaza atat de mult sa ajunga si
cu care isi doresc atat de mult sa se
confunde: aceste popoare nu sunt din
Romania si au mijloacele de a-si face
asigurari de sanatate fara a se imbolnavi
cand le vine factura. Si ei sunt oameni,
alti oameni. Niste oameni pe care destinul
i-a plantat dincolo de granita si pe care
providenta i-a scapat de un regim comunist.
Niste oameni care se bucura de un sistem
aparent eficient si care au devenit, din
acest motiv, auto-suficienti. Comoditatea
sistemului a semanat in sufletele lor o
lene otravitoare si ei nu mai au alte
ambitii decat sa aiba o casa si copii
relativ sanatosi, si ei si copiii lor sa
aibe mereu burta plina. Imaginea lor despre
o viata fericita se confunda de cateva
decade cu pozele din muzee si atlase ale
regilor din epocile mai vechi,
supraponderali, proptiti pe un fotoliu de
aur si decorati ca un pom de craciun care,
prin avaritia si lipsa lor de spirit
competitiv au pus bazele a ceea ce este
astazi sistemul capitalist. Oamenii fac de
multa vreme, intentionat, aceasta greseala:
atunci cand posesiile unui individ
insumeaza valoarea X, atunci el se poate
numi un om "realizat". Propaganda pentru
conceptul de "om realizat" se face si in
familie: dupa parerea mamei, eu trebuia
acum deja sa am copii de gradinita, sotul
meu sa fie cat de cat asa - nu vreun
sarantoc - si sa ne permitem un concediu la
munte in fiecare toamna. Eu trebuia sa ma
definesc prin jobul unui barbat, prin cati
copii am nascut si prin faptul ca toate
acestea imi sunt suficiente. Si normal
trebuia sa "tin de bani" , ca doar nu stii
ce vremuri vin si am avut mereu in ultimii
zece ani rate la banca. Noi, ca familie,
trebuia sa ajungem la o valoare X, care
obligatoriu este telul suprem si daca mnai
ceri ceva peste acea valoare, "te bate
dumnezeu". Si sistemul capitalist te ajuta
sa ajungi la acea valoare: poti cumpara
lucruri in rate, in leasing, poti amaneta
un bun pentru o urgenta, poti cumpara
afectiunea si popularitatea cu bani, poti
face imprumut la banca. Poti sa nici nu
platesti imprumutul inapoi, daca este vorba
de o suma relativ mica, nu esti pasibil de
puscarie. Te vor suna o perioada si apoi,
daca nu ai girat cu casa, te vor lasa in
pace. Poti sa faci si preluare de leasing,
poti sa iei inapoi de la amanet ce le-ai
dat saptamana trecuta. "Calitatea unui om"
astazi este masurata in cat de mult circula
banii lui si cat de mult profit neimpozabil
are. Iata la ce aspira romanii.
Tre' sa fii fructul nimanui -un fruct de
mult uscat- si un om fara radacini ca sa
poti ramane atat de departe de casa si sa
nu tanjesti bolnavicios, sa poti stavili
nostalgia din tine de fiecare data cand ti
se pare ca auzi pe cineva vorbind limba
materna, sa te poti intovarasi cu orisicine
doar de dragul de a nu merge duminica
singur la picnic, sa stii ca fiecare
relatie interumana va fi una superficiala
si asta sa nu te revolte. Felul in care
francezii rad si se pupa de 4 ori la
fiecare intalnire banala la brutarie este
cutremurator: in mintea lor in acele
secunde se deruleaza cele mai putrede si
mai lascive ganduri omenesc posibile, in
sufletul lor se mai cutremura o coarda
sensibila, fruntea si obrajii lor se
coloreaza rosu spre mov. Invidia, lacomia,
frica de competitie, frustrarile de orice
fel, sunt atunci afluentii cei mai mari ai
acelui creier. Pentru a ascunde aceste
infectii interioare, ei isi dreg vocea cat
mai suav si limba lor ascutita atunci
incepe sa spuna cele mai frumoase cuvinte
din lume, pe care oricine doreste sa le
auda si mai ales sa le creada sincere.
Totul pare frumos din exterior, toata lumea
pare prietenoasa si multumita de viata
personala. Dupa cateva intalniri incep sa
se vada mizeria, minciunile si barfa. Ei nu
sunt cu nimic mai buni decat noi, ca
indivizi suntem facuti toti din acelasi
lut. Doar politica si regimurile de moment
dau alta aparenta cetatenilor, si daca
presedintele este polonez, incep toti sa
poarte tricouri pe care scrie ceva in
poloneza, niciunul din ei nestiind ce
inseamna acele imbarligaturi. Nici unul din
ei nu stie ce sa reprezinte, si cand aleg o
cauza pe care sa o sustina, nu o inteleg
nici macar pe sfert. O aleg pentru ca "li
se potriveste". Sunt atat de orbiti de
trendurile nationaliste incat resping orice
individ care nu li se aseamana: emigrantii
sau strainii cu personalitate sunt
considerati antisociali si impinsi pana in
punctul in care ori se impletesc
cu "gandirea franceza" ori se izoleaza in
alte grupuri de emigranti, nu pentru ca
acolo le seamana cineva, ci pentru ca in
acele grupuri membrii sufera impreuna.
Macar nu mai sunt singuri!
Aroganta si autosuficienta... francezii au
invatat aceste trasaturi de la monarhii
stravechi, de la Ludovicii care isi
asasinau copii pentru beneficii politice,
care purtau pantaloni de lana vara si
ucideau bijutierii daca, prin vreo
nefericire, coroana regala nu avea
suficiente pietricele stralucitoare in
partea din fata. Francezii de azi sunt
umbra unor oameni mofturosi si nesatui,
care erau acceptati de popor din cauza
prostiei maselor, nu datorita meritelor
politice sau personale dovedite pe scaunul
regal. Minciuna crasa si zambetele
gratuite, lacrimile false de prietenie si
incurajarile cu substrat rau sunt prezente
in orice relatie interumana. Dorinta de a
fi cel mai bun exista in orice om, insa in
francezi ea a fost tradusa in tendinta de a
parea ca esti multumit cu tine insuti:
modest si zambitor, poti sa ma suni la
orice ora ai nevoie de ceva, fac eu cinste
de data asta, mananc cu mana ca asa imi
place mie, fac glume nepotrivite cu iubitul
tau dar sunt doar niste glume, mi-ar placea
sa iti cunosc mama, mie imi place sa spun
si sa mi se spuna mereu adevarul, si alte
fatarnicii abominabile pe care nimeni nu ar
trebui sa le tolereze si sa le ia ca atare.
Se spune despre noi ca suntem feroce si
mereu pusi pe scandal, ca femeile noastre
sunt toate prostituate, si daca au intalnit
vreuna care nu pare prostituata, vor spune
ca e in concediu. Asta bineinteles venind
de la niste oameni care nu stiu ce inseamna
adevarul si spontaneitatea, niste oameni
carora li s-a urat cu binele, care nu s-au
luptat niciodata pentru a obtine ceea ce
au, oameni care pentru o durere de cap se
invoiesc de la serviciu si statul va
deconta medicamentele necesare. Acesti
oameni nu pot sa doarma fara somnifere.
Noi, dupa o zi de munca, adormim deja in
autobuz in drum spre casa.
Defectele teoretice ale sistemului devin
defecte reale ale natiunii. Pentru ca nu
exista un sistem in care toti membrii sa
fie multumiti si egali. Capitalismul minte
si promite libertati: avem libertatea reala
de a alege intre doua fast-food-uri, si
aici se opresc optiunile noastre. Josnicia
indivizilor nu este decat reusita
masinariei fantastice numita Om de a se
adapta la ceea ce i se ofera si de a lua
tot ce i se pare mai bun din gama
de "produse". Si responsabil este tot omul,
mai exact primul om care s-a lasat condus
de trasaturile lui cele mai lacome si
murdare - si a scapat nepedepsit. Asa
intelegem efectul capitalismului prosper
asupra sufletului, asupra gramului de
puritate care este pe zi ce trece mai
sufocat de placerile urbane.
La "prosperitate" visam pentru ca ne este
foame. Dar in cele mai infometate momente
ale natiunii noastre am avut oameni care au
devenit cunoscuti nu pentru ultimul lor
album de manele scos in America, nu pentru
ca s-au casatorit cu o femeie cu 30 de ani
mai tanara decat ei, nu pentru
proprietatile nenumarate, ci pentru
sarcinile intelectuale si sociale pe care
le-au dus la bun sfarsit cu resurse proprii
si din proprie initiativa. Unde a pierit
aceasta gena a umanitatii? Unde sunt acei
putini oameni care condamna luxul si
parvenirea? Ma duc sa-i dezgrop! Cine ma
ajuta?
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Bine te-am gasit...mai exista oamenii insa societatea de consum a intrat pina si in sihastrie,insa exista si nu trebuieste sa sapi adinc...eu ma consider mamifer fara sa empatizez inutil!
