Plopul şi scaietele
..
Singur cuc, înalt şi mândru stã scaietele pe câmp,
Cât priveşte-n juru-i roatã pare-a fi cel mai înalt,
Doar colo, tare departe pare cã-l priveşte tâmp,
Plopul uriaş ce urcã pân-la cerul de cobalt!
...
Însã scaietele rãmâne stãpân pe credinţa lui,
E cel mai înalt din zonã, şi spune asta orişicui
Şi fudul nevoie mare se-nchipuie ca un Apollo,
Dar vântul, cu-o palã scurtã îl azvârle cât colo!
...
Umilit peste mãsurã, scaietelui nu-i fu a bunã,
Înjurã cu sete vântul strigând cât putu de tare,
Dar tãcu vãzând pe cer norii gata de furtunã,
Şi dintr-o datã se vãzu cea mai micã arãtare!
...
Când a vãzut îngrozit cum se-apropie urgia,
Scaietele pe-un val de vânt strãbãtu toatã câmpia,
Şi se-ascunse tremurând dupã plopul uriaş,
Care-l dojeni domol: faci pe mândru dar eşti laş!
...
Ia fi mai modest scaiete, cã lauda nu e de-a bunã,
Vãzând cã sunt mai înalt m-ai fãcut mare şi prost,
Dar acum cã eşti speriat şi ai fugit de furtunã,
Ai venit aici în goanã sã-ţi fiu tot eu adãpost!
..
Plopule, sã fii pe pace, cã dacã ajung la putere,
Îţi promit cã dau o lege sã te scape de tãiere.
Şi scaietele ajunse cum necum, la guvernare
Şi a introdus câmpia într-un program de defrişare!
...
Degeaba-şi trimise plopul frunzele-n audienţã,
Scaietelui amintindu-i de vechea promisiune,
Cã scaietele fu surd la toat-aceastã insistenţã
Şi i-a spus: plopule, forţa majorã nu se pune!
...
Pot sã pun o vorbã bunã topoarelor care te-ating,
Sã te taie mai cu grijã sã nu te doarã prea tare
Dar trebuie sã înţelegi cã promisiuni electorale
Nu obligã la nimic, pentru cã-s doar marketing!
