dupã multe tentative de a întârzia toamna
melodia o ascult iar şi iar
privirea-mi surprinde
tensiunea ploii cedând
câteva secunde nu mai vãd cana ciobitã
simt îmbrãţişarea protectoare a bunicii
-Mãriuţã, lasã ploaia sã îngenuncheze frigul!
cât timp o simt
dezleg dansul
ritmul sã-mi ude buzele
sã-mi scuture nisipul de pe coapse, mâini
Irina, vecina mea ia lecţii de salsa
ploaia mãruntã îi piaptãnã pãrul mereu
nisipul nu are timp sã i se aşeze pe umeri
sângele-i explodeazã-n bujori
sunt o fraierã sã cred cã doar ea ştie dansa!
îi întorc spatele ca imaginea sã nu devinã o obsesie
doare...
nu pot ieşi din tiparul odãii urâte
îngenuncheatã
o melodie rãnitã de chinul urcuşului
se plânge de sete
-Bunico, primul pas de dans nu existã!
a murit odatã cu frunza arsã de razele fierbinţi ale duminicii
cu neufragiul gândului de azi
împletesc propria rugãciune
alba
surda
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
multumesc mult dragii mei...sunt doar trairi de moment, dar caldura comentariilor voastre ma impresoara ca un vant cald de vara...
