mi-e fricã sã încrucişez mâinile protector la piept
unde a rãmas mirosul şoaptei
dincolo de geam
îi mai simt tumultul, privirea încordatã
merg desculţã pânã la colţul casei
privind cu jind drumul care urcã şerpuind
precum fumul unui foc mocnit
pletele îmi biciuiesc obrazul arãmiu
ating cu palma
secunde împietrite pe frunze însingurate
neştiind cã în esenţã stã veşnicia,
în ploi mãrunte de pãcat
de ce atingi odãile noroioase
şi îmi spulberi doar o margine de gheaţã din vene?
încãrunţesc...
miza este intodeauna mai mare
decât un vas de lut
spart.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
@romulus
multumesc, daca am reusit asta ma bucur...o seara frumoasa!
@Amena
multumesc, ai dreptate, dar uneori nu avem de ales...cu acelasi drag
