mã-nfior
ca o floare de salcâm
când roua o atinge,
aşa mult vreau sã-ţi întâlnesc privirea
încât ochii
pãşesc tot mai aproape de tine,
sãrutul
se prelinge tandru pe firul de gând
te cautã prin ceaţã,
prind prima stea
cãzutã din inimã.
suspinul pluteşte în aer...
ştergi
roua ceruitã
în jurul ochilor,
acum
te vãd parte din zori,
stele-mi prinzi în pãr,
tãceri atârni dincolo de gânduri,
fãrã sã întrebi
dacã şi mâine va ploua cu aceeaşi putere.
sãrut
adãpostul zorilor
din fiecare ungher al jurãmintelor
cu speranţa
cã de azi
voi rãmâne-n ploaia ta
sã am de unde curge veşnic.
