privirea îmi alunecã uşor
peste multe tentative de a pãşi
imaginea toamnei a ceruit tot ce a avut mai bun
în buzunarul cusut cu atâta rãbdare de vorbe înşelãtoare
protector glasul mamei mã-nfãşoarã
-sã-ţi treacã visul dincolo de marginea frigului...
cât timp îi ascult vocea
ştiu cã pot dezlega neastâmpãrul
nechezatul lui sã-mi ude buzele fierbinţi
sã-mi scuture nisipul de pe coapse, sâni, frunte
Sanda,(vecina mea) stãtea pe bãncuţa de la portiţã
privirea-i lucitoare prevestea ploi
nisipul nu are timp sã i se aşeze în pãr
pe faţã arãmie
cu patimã
sângele ei aşteaptã amurgul
poate este aiurea sã cred cã doar în ochii ei
se scaldã flori de iris
întorc privirea
imaginea sã nu devinã o obsesie
din rãdãcini o sã-mi împletesc propria melodie
în jurul macilor sângerii
în curcubeul plin cu apã
o rugãciune rãnuitã în genunchi de chinul urcuşului
se plânge de sete
ploaia mãruntã îmi piaptãnã pãrul auriu
tãcutã binecuvântez jarul nou nãscut
-mam', în ochi îmi cresc flori de iris!
