Sub ploi de chihlimbar
despodobit
adãpostul amurgului
se nãruie
e duminicã
treci prin simţurile mele subtil
întorci imagini cu faţa în jos
ispite-nlãnţuite sar din ele
scutur braţele
temeri cad
sângele face cuib în bujori
frânturi de şoapte mijesc între noi
paşii calcã vorbele bunicii
bãtaia inimii are cheia universului
rãsãritul
desface în sãruturi mierea.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
multumesc mult de frumoasele cuvinte...asa am hotarat de la inceput sa nu pun nici un semn, cititorul se dumireste...
