Casa mea
aşezată pe coasta unei văi
ferestre mici
lumina intră greu
dar atâta timp cât cumpăr iluzii
pentru zile când nici o rază
n-ajunge păsării prin ochi
mă-nfrunzesc
noaptea-şi uită peniţa la margine de prag
dealul lângă numele filei
îşi ţine capul în pumni
aşteaptă amurgul
fiecare literă e tăiată de petala crizantemei
umbra-i ajunge la pervaz
aduceri aminte se scurg din sfeşnic
împreunez mâinile
nu las întrebările să scape
zâmbetul naşte o pară de foc prin strigăt
atâta timp cât am putere prin cuvănt
să limpezesc geamul.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
multumesc...sunt incepatoare dar consider ca am un profesor bun:d-na Cristina Stefan...numai eu sa ma ridic la nivelul cerintelor...
