în plimbãrile tale nocture
oricum voi veni
aşa mi-au prezis ursitoarele la întâiul plâns
- Maia, eşti predestinatã sã însoţeşti îngerii
lumina ochilor tãi va sfãrma pietre
în zborul veşnic
cu rãbdarea mai mare
decât a miriştei în aşteptarea ploilor
a oraşului însetat de paşii liniştii
o sã cred
cã în podul palmei tale
cresc nopţi albe
într-un şir lung pânã la stele
în care
doar eu îmi voi despleti pãrul
doar ţie îţi voi arãta
ce gurã frumoasã am
şoptind rugi
de dor
priveşte-mã
sã nu adorm
nu voi şti niciodatã
cum îţi place sã te numesc
seara eşti fir de cer
prevestind tandru
prin peţiolul fiorului ce doarme
artificii
în zori
ploi
care spalã urma de sãrut
vin şi desearã
sã nu mã chemi
nu pierd nicio noapte de cearã
îngenuncheatã de flacãrã ei
