în zi de sãrbãtoare
are miros de busuioc şi mir
în buzunar
bunica
avea resturi şi de anul trecut
când venea tot cu duminica
şi ne-o împãrţea frãţeşte şi în celalalte zile
de peste an
amintirea asta de ogar încã îmi ocupã locul magic
(tare mi-aş fi dorit
mireasma nãucã sã-mi umple şi acum clipele)
deschid porţi surprizã
acel sentiment de fricã mã pândeşte la colţ
şi ce dacã
o deschid şi aştept ca drumul cãtre casã
sã aibã acelaşi miros
talpa
trasã de adâncuri
slãbeşte cadenţa
prima poartã care nu are lanţuri
deschisã
poteca care urcã şerpuind
este verde
- bunico
vreau covrig
buzunarul meu este plin de busuioc
şi miez de pâine
mâinile întinse spre riduri
nu vor însera în ceara ce îmbãtrâneşte
pe fruntea himerelor
…întunericul îşi ia hainele şi pleacã
acum ştiu
de aici izvorãsc duminicile
covrigul de pomanã
şi eu care credeam cã bunica le poartã cu ea
