într-una din nopţile acelea tuciurii
care-şi lungeau clipele rele
pânã-n bocanci
lipeşte una din fotografiile mele în centrul desenului
cu ramurile desfrunzite în jur
cu amurgul sângeriu tot mai puternic
iar tu
un oarecare
închide intrarea în tine
sã nu dau nãvalã
ai afla adevãrul despre cum dintr-o firavã tulpinã
cresc douã frunze
atunci
ai respira aşa mult încât ai uita sã te opreşti
timpul ar mãri pasul şi nu vreau ca tu sã mergi mai repede
ai muri
iar bocancii mei s-ar umple de noroi
am rãtãcit
sau pierdut
toate duminicile pe care le-am iubit
mi-e teamã cã n-o sã mai pot ieşi
din odaia bocancului împietrit
dar
mai ales mi-e teamã
cã n-o sã aflãm adevãrul nicicând
despre cele douã frunze din copacul ars
