macul a înflorit cu adevãrat. atunci am înţeles cum e sã treci
dincolo de geam. erai preocupat sã aprinzi lumânarea, sã-mi
desenezi silueta umbrei pe peretele pictat în verde, desenul
sã-ţi umple golul din perne. nu erau cioburi. nu erau garduri.
vino, ziua aceea! sã-ţi simt respirarea dansând în pãr, lasã
mãtasea sã treacã dincolo de marginea fricii, sã fii azi, urmã sã vii.
timpul tãu sã-mi mângâie faţa arãmie, slãbitã de cãldura depãrtãrilor.
îţi aud paşii sãrind peste violetul serii, adulmecând buzele aburinde.
marginea zâmbetului tãu însetat atârnã poveşti pe lobul urechii.
sãrutul pãşeşte tot mai aproape, râvnind prospeţimea bujorilor
din obraji. în depãrtãri, nechezatul cailor sãlbatici trece tremurul
cu faţa spre lunã. ziua aceea mã-nveleşte sã dorm diafanã.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
multumesc mult dragii mei...o zi frumoasa sa aveti cu drag
