aştept pe alb de gând
sã-mi trimiţi primãvara
în zadar
în tolba-ţi plinã ai petale şi mult albastru
dar
nu pentru mine
m-am avântat cu frenezie peste oceanul magiei
unde plecãri pline de speranţã s-au sfârşit
naufragiu îmi pune norii în sân
te-am primit oaspete pe divanul lui Maharişhi
ca un tot sau ne-tot senin
mã visam Şeherezada
sã-mi pui ofrande la picioare
fundiţe-n pãr
dar tu iubite îmi dai abisuri
şuierul corului nocturn rivalizeazã cu cel al dimineţilor
doar cã este adânc şi misterios
în jur se aude alunecarea mãtãsoasã a şopârlelor şi a liliecilor
de ziua mea
cadoul
(efectul unei toane a destinului)
se nãruie
clipa îngãlbeneşte
tresãrirea
din bobocul singur al altarului
