de gingãşie…
În urma ta cãldura alintului,
cu o reţinutã mângâiere,
dã-n flãcãri.
Misterul buzelor le închid în şoapte.
Uşa viselor se deschide
şi-mi strãbate cerul frunţii adiind culori de iris.
Nu te mira iubite cã-ţi petrec vioara valurilor,
acompaniind cerul zburdalnic!
Este cald…
Zâmbeşti,
iţi zâmbesc,
te dor,
mã dori,
şi-n lungul sãrutului sãdim panseluţe.
Aplec genunchii inimii
sã-nveţe sã iubeascã promisiunile,
poate deşarte,
orgoliul sã-nveţe somnul adânc.
Îngenunchez sã învãţ
cã primãvara stã în puterea adierilor trecãtoare,
în ploi mãrunte de pãcat...
în care doar sãrutul şovãie.
Ard în clipe de scântei,
gingãşie,
îngenunchez vieţii!
