Numai eu şi vârful peniţei
flãmânde
mai stãm la marginea cãldurii…
Doar prin ea petrec poveştile înşiruite în mici perle: albe, negre...
Cele gri nu-mi plac,
au nuanţe sângerii
şi-mi umplu plãmânii cu nisip...
Sunt paranoicã oare
cã pe bunica o aşez mereu în vârful ei?
Ce sã fac dacã ea are cel mai mult alb!
Deschid ochii larg sã-i vãd chipul,
respirã...
Fãrã reţinere, intru în lumea ei,
zâmbesc şi îi spun ce rochie albã are...
În mânã un ulcior de lut,
frumos desenat cu motive florale...
Daaa,
în el este firul de iarbã, îhî...
Acel fir de iarbã cãruia doar cu vorbe de iubire-i pot rupe lanţurile,
doar cu desãvârşirea rugãciunii îi ajungi pe acoperiş...
O sã stau la pândã cu vulturul alb
la marginea lumii, şi
ascult veştile...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
multumesc Liliana, multumesc Otilia
Paste fericit si binecuvantat...imi sunteti dragi!
