acasã în acel colţ din grãdinã
sub salcâmi.
Îmi aşez hainele în crenguţe,
hainele cenuşii,
ca albul sã scoatã din buzunare fiecare nor.
Îmi plac la nebunie florile de salcâm!
Gustul dulce îmi aminteşte de copilãrie,
pe vremea când gândurile umblau hai-hui
cu zâmbetul atârnat pânã în cãlcâi.
Eram micã,
atât de micã încât mereu eram câte zece în grãdinã.
Bunica striga:
- Maia, joacã-te, joacã-te, zâmbeşte!
Privirea-i cumpãnã întindea plase cenuşiului
sã nu-mi atingã obrajii.
Clipele nu mã mai cautã.
Amurgul îşi trece valurile nestingherit
peste florile schilodide de mirare,
tremur,
fricã…
M-a prins hoaţa!
Umerii cad.
Nu mai îmi este rouã
teama trecerii peste Judecata cea Mare.
Iar şi iar,
ivirea apei
îmi atârnã clopote de gât.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
ma simt ca acasa cand citesc verurile tale
mi s-a facut dor
