Te vei întoarce...
Picioarele pline de noroi,
stau în pãdurea de cuvinte nespuse.
Doar sãlciile îmi cresc pe umeri,
rãzvrãtindu-se,
la auzul ţipãtului de bufniţã,
de lilieci.
Aştept sã-ţi petreci ecoul iubirii care mi-o porţi,
dincolo de râu, dar preferi sã priveşti
cum în urmã apa se dizolvã,
ceaţa se rotunjeşte,
malul se surpã.
