lumina linã,
n-o aşezi între noi?...
Iubite,
nu mai împart vorbe cu tine
pentru cã,
nu înţelegi melodia
care cântã aşa suav între noi...
N-o sã-ţi mai trimit doruri,
sã le arunci la coşul nencrederii!
Neagra mea luminã creşte,
mult,
mai mult...
N-o sã mai trezesc agonia clipelor ce mor...
O sã-mi torn din nou în pahar aşteptarea,
iar cu privirea udã, îi mângâi cãrarea...
Verdele sãrutului bate toaca,
vecerniei...
Încã odatã,
într-un alt început,
în mugurul visului,
se dãrâma rãsãritul...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
pai da...practica ne omoara!...multumesc mult!!!cu drag de tine!
