Autor:	Belean Maria Ileana ( Belean Maria Ileana ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Este prea târziu sã mai învãţ

sã înţeleg... Mã agãţ frenetic de firul de iarbã, nu-i gãsesc marginea, din care sã-mi iau ţãrânã, sã modelez cu sidefiul mâinilor, încã o stea însinguratã, albastrã, a mea! Verdele gândului, în fãptura urmei albastrului tãu, se oglindeşte-n ape line... Nu mai cãuta urme în vestigii demult pãrãsite... Închegatã-n spaimã, mã scufund în frica de nu atinge cerul... Albastrul, E ranã deschisã, verdelui... 28.02.2012

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Uneori este mai dificil sa intelegi trairie prin care trece un autor...In fisa din calculator am schimbat cu "cãtre verde"... Eu multumesc mult prieteni, va iubesc!	Belean Maria Ileana
2.	Nimeni nu trebuie sã înţeleagã nimic. Nu ne ajutã deloc sã facem rezumatul poeziilor, aşa cum pretinde cineva. Dacã nu ai simţit poezia, poţi sã te laşi pagubaş. Pentru unii e mult prea târziu sau, în cel mai bun caz, mult prea devreme sã simtã. Mi se întâmplã mai rar sã-mi placã o poezie de la primul pânã la ultimul cuvânt, ca aceasta. Cu o excepţie nesemnificativã. Dacã m-ai întreba pe mine, Maria, aş fi scris la final ...cãtre verde...dar cum nu m-ai întrebat...	eldertea
3.	Caut urma unui ''poem '' şi n-o gãsesc. Probabil cã este prea târziu sã mai învãţ.	liliana
4.	Nu mai cãuta urme în vestigii demult pãrãsite... Închegatã-n spaimã, mã scufund în frica de nu atinge cerul... Albastrul, E ranã deschisã, verdelui final reusit, poemul este bione scris mi-a placut.	Angel
5.	finalul mi-a placut in mod deosebit il simt ca pe o rana ce vindeca	Amena

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]