albe, verzi,
albastre...
ce nu-ţi pot atinge nupţiala luminã...
Lângã culorile cãrţii,
cenuşiul îşi ţine ofrandele în mâini...
Trimiţi aripi
tãiate de ghilotina
încercãrilor sterile...
Între noi,
culorile se deşirã,
nu ştii face diferenţa,
nu ştii colora în ce culoare vrei.
Penelul e colţul buzei drepte,
pe un talger,
nu-i poţi schimba drumul...
De ce eşti orb,
iubite?
*
Se veştejesc
culorile,
în neputinţã...
