Era tacere
Apoi minune a aparut Cuvantul
Un inger
Cu aripile mari cat sa cuprinda
Toate sentimentele noastre
Fiecare pana
Pastra in sine ecoul unui gand nerostit
Am vrut cu totii sa smulgem
Una cate una
Penele
Si cu sange sau venin
Sa scriem nimicuri
Lacomi sau indiferenti
Nu vedem cum ingerul
Plange in tacere
Din ochii ce lacrimeaza
Cad mustrari nerostite
In care poetul inmoaie lacom pana
Si scrie poezii
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Într-un cuvânt, ciupelim cu toții sãrmana ce poezie.:))
Eu recunosc c-o trag de pãr, uneori chiar de limbã, însã e doar din prostie sau ignoranțã, și nu din lãcomie sau indiferențã.
