tu iti uiti foamea dupa dejun.
eu imi uit foamea de singuratate inaintea
ta.
iti simt absenta cu o precizie fizica,
salbateca
care ma exaspereaza.
simt pacatul sperantelor mele,
ma apasa profund,
imi raneste orgoliul, il paralizeaza, il
anuleaza.
umbletul meu gol presara trairi, asteptari
peste incertitudini.
imi este ataaat de lene sa ma nasc din nou,
imi este ataaat de lene sa schimb ceva.
poate ca imi pierd vremea in leaganul
gandurilor parazite...
eiii si ce?
imi vinzi iubirea pe un poem?
