Toata naivitatea am carat-o
In brate de deziluzii si nervi,
Pe pantecul unei mame,
Am semanat-o cu dibacie
Ca sa faca roade bune.
Vreau sa vad ce-o sa iasa
Din toata dezamagirea,
Din lacrimi, visuri, incredere
Peste noua luni.
Acum galopez spre maturitate
Dar ma impiedic uneori
De nelinisti.
Refuz sa cred
Ca toti vor avea ghinionul meu.
Sigur intr-o zi
Toate trairile mele vor inflori
Intr-un suflet ales.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Va multumesc mult amandurora pentru cuvintele frumoase. Trebuie sa recunosc ca uneori ma simt prea inocenta pentru epoca in care traim. Am ajuns sa cred ca sunt o specie rara:) In general am pareri bune despre tot ceea ce ma inconjoara...
Va imbratisez.
