Priveste , iubito , pe geamul din fata
, afara , cum ploai-ai duioasa. Priveste ,
iubito , pamantul e moale , ca sufletul meu
, in mainile tale. Priveste , iubito ,
totu-i in ceata , ploaia ce rece , ne dezgheata.
Sa mergem afara , pe prisma , iubito ,
sa cante cocosul , sa miaune mata , sa
ma-mbat de miresmele vremii de-afara , sa
te-absorb din priviri , sa-mi cante urechea
de glasu-ti lumina , sa ma fure in taina
vraja iubirii.
Atatea vise avem impreuna , atatea
lucruri de spus in lumina , atatea lucruri
de simtit impreuna , iubito , iubito...
Toate acestea sunt doar o umbra , toate
cuvintele formeaza un gand , totu-i frumos ,
totu-i lumina , dar toate-s minciuni ,
toate-s o gluma.
Iubita mea , iubita umbra , iubesc
nimicul , iubesc o gluma.
|
