Catuşele zimţate care mã ţin legatã de
lume,
Formate din pãcate rotunde,
Au ruginit
de la lichidul acidulat
care curge ne-ncetat,
prin venele haotic legate
la mijloc cu o aortã creponatã.
Visul m-a inşelat
în fiecare noapte,
furişându-se în camera realitãţii.
Acolo o dezbrãca de ambalajul din staniol
şi o îmbrãţişa în mii de consoane.
În acest timp,
viaţa cãuta leac pentru cocoaşã.
Douã surogate de versuri au inşelat-o,
i-au vândut glodul filtrat prin litere
vechi.
De atunci,
am rãmas eu..
ca un verb nenorocit, exilat într-un
anticariat,
scorojit de atâtea conjugãri.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Superb! Spunem noi, cei de pe noduri cand ne seaca cuvintele de uimire, de admiratie, si, cum a remarcat cineva, ne seaca cam des. Trebuie remediat.
