zambete de copil
umblã dezlegate cãutându-ţi pulsul
printre alge
care se hrãnesc cu ciupercile ochilor tãi;
otrãvit, vârtejul de fotografii
ţaşneşte din roata unei dacii
rãmâne doar oglinda tu,
apoi frunzele încep sã picteze amurgul pe
unghii.
sub apã lacrimile se agaţã de peşti orbi
sub apã secundarul pulseazã în ritmul
cãluţului de mare
sub apã disperarea se desface în petale
care urlã.
vorbele bolborosesc lipindu-se de pietre
ce-mi sparg oglinda
în baloane de rouã
care se ridicã spre frunte.
pe tine scafandrii încã te cautã
râsul meu pluteşte agãţat de vreascuri
pe lângã un pescar cu ochii acoperiţi.
au fost odatã douã oglinzi
una se mai zbate ruginitã şi acum sub ancorã
şi scafandrii trec pe lângã ea şi nu o vad.
