Autor:	Claudia ( Aton_Ra ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Pãşeşte!

Nu te teme, strãine! Cel care picã, poate înţelege natura pietrei de care s-a lovit, dar numai cel ce se ridicã şi îşi continuã calea, va înţelege natura fiinţei sale. Nu dezamãgi, copile! Drumul îţi recunoaşte pasul chiar şi atunci când a rãtãcit urma propriilor cãutãri printre umbrele nopţii ce-şi cautã sãlaj în ochiul pe care-l porţi în buzunarul de la piept. Pãşeşte, amice! Pãşeşte mereu cu entuziasmul primilor paşi ...cãtre tine.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Un poem indemn, bine transmis mesajul optimist, a merge inainte cu incredere si verticalitate. felicitari claudia:) "Nu dezamãgi, copile! Drumul îţi recunoaşte pasul chiar şi atunci când a rãtãcit urma propriilor cãutãri printre umbrele nopţii ce-şi cautã sãlaj în ochiul pe care-l porţi în buzunarul de la piept"	Angel
2.	mã supun cu inima mesajului tãu adânc şi iertãtor poezia scrisã de tine e specialã poezia în întregul ei şi bineînţeles şi tu un poet şi un om minunat la mulţi ani, bre!	cotangenta
3.	Tulburator, sa pasesti catre tine, nu e simplu deloc, mesajul este transmis parca in soapta si adanca cunoastere.	anador
4.	Felicitari! si Multumesc! Cu drag	Amena
5.	ma simt pasind alaturi de cuvintele tale incercand sa inteleg cu inima din substratul lor,pasesc in lumea cuvantului tau si mi-e bine,un nod!	Diana Cris
6.	"Pãşeşte, amice! Pãşeşte mereu cu entuziasmul primilor paşi ...cãtre tine." Da, intoarcerea la sine chiar e o solutie, mai ales atunci cand cazi si te lovesti.Dintr-un anumit punct de vedere imi aduce aminte de "Iona" lui Marin Sorescu (nu stiu daca ai citit-o), de gestul simbolic al lui Iona care se spintecase cu un cutit (intoarcerea la sine). Felicitari.	zaharia20
7.	Claudia, nu ma pricep sa fac comentarii pe text. Patrunde insa pana in adancul sufletului meu lumina cuvintului tau. Felicitari, draga mea.	aura
8.	Ina, când în ochiul ãla nu va mai sãlãjui nici o umbrã, piatra se va aşeza singurã în buzunar....Pânã atunci....pãşeşte cu-acelaşi entuziasm.	Aton_Ra
9.	"Nu te teme, strãine! Cel care picã, poate înţelege natura pietrei de care s-a lovit, dar numai cel ce se ridicã şi îşi continuã calea, va înţelege natura fiinţei sale. Pãşeşte, amice! Pãşeşte mereu cu entuziasmul primilor paşi ...cãtre tine."	Marcoci Dorian
10.	pãşesc	cotangenta

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]