Dincolo de tot ce vezi,
realitatea doarme în ochiul tãu
ca murmur al mãrii într-o cochilie de scoicã
uitatã de un demiurg copil
pe plaja propriilor vise.
Te doare un castel de nisip
risipit într-o clipã de-un val,
furtuna te poartã-n corãbii de vise
ancorate himeric de vreo stâncã pe-un mal,
din albatroşi ţi-ai fãcut zei de-nchinare
şi-n umbrele nopţii vezi chipuri de ceaţã
ce-ţi tulburã ochiul cu temeri bizare.
Copil demiurg cu mii de-ntrebãri,
oare nu ştii tu cã realitatea
se naşte mereu între oglinzi,
mereu cu-aceiaşi ochi - ai tãi?
mi-au placut versurile pe care le-am perceput ca fiind gandurile tale ce ni le impartasesti.m-ai cucerit cu "realitatea doarme in ochiul tau". felicitari, prieten drag!
