Sunt mii de ani de când te ştiu,
Iluzie avidã de pustiu;
Sunt mii de ani de când te port
Gravatã în me(n)talul fiecãrui (m)ort
Ce mi-a acoperit ochiul, mereu
Rãtãcitor pe calea vreunui zeu,
Mereu acoperit de câte-un vãl
Pe care-am încercat sã-l spãl,
Însã, acum, e prea târziu -
Va rãsãri o oazã în pustiu
Şi o sã cheme apa vieţii
Sã îţi topeascã toţi nãmeţii.
Sunt mii de ani de când mã ştii
Rãtãcitor pe malurile gri
Pe care le-am ales cândva
Sã-mi fie casã,...stea
Şi-am împãrţit,apoi, sub pasul tãu,
Orice iluzie-n bine sau în rãu,
Uitând cã toate câte sunt,
Date mi-au fost sã le iubesc, nu sã le-nfrunt.
