Nu-nchide durerea în clipe de-onix,
Cât cercul se-nvârte, nimic nu e fix.
Nicicând nu-i târziu sã pãşeşti înspre tine,
Cãci "ieri" a trecut şi "mâine" mai vine.
Visãrii din tine nu-i rupe aripa,
Clãdeşte-i momentul, trãieşte-i clipa!
Când totul se surpã cãderii-n abis,
Pãstreazã-ţi surâsul şi strigã: â€Bis!â€
"Nicicând nu-i târziu sã pãşeşti înspre tine,
Cãci "ieri" a trecut şi "mâine" mai vine.
Visãrii din tine nu-i rupe aripa,
Clãdeşte-i momentul, trãieşte-i clipa!"
perfect indemn perfect spus,
e atat de impotant mesajul incat mi-as dori sa-l fi scris eu, hazliu nu!
mi-e draga tare poezia asta;
ultima strofa o simt foarte putin altfel
si pentru ca mi-e ca o manusa pe suflet sa nu te superi daca o schitez cum o citesc eu:
primaa strofa identic
a doua:
visarii din tine nu-i rupe aripa
caldeste-i momentul, traieste-ti clipa!
cand totul se surpa si cazi in abis
pastreaza-ti surasul si striga doar bis!
imbratisari bisate!