Te privesc, straino, în oglindã
şi-mi închipui cum din viaţa ta
mi-aş putea face cizme
...sau mãnuşi,
cum din visele tale
mi-aş încropi un salon de piersinguri
pentru buricele amiezilor în care l-ai aşteptat
şi pentru buzele nopţilor în care l-ai cãutat.
Te privesc ca pe a opta minune a lumii
şi-mi spun cã nu poţi fi realã,
cã universul a obosit sã-ţi tatueze glezna stângã
mereu cu-aceeaşi privire.
