nu mã-ntreba ce e poetul,
poate cã nu-i decât o-nchipuire de sine
trecându-şi tãcerea prin furci caudine,
sau… poate cã-i doar un miop din nãscare
cu aripi la tâmpla dreaptã (şi-n stânga... picioare).
ştii…
uneori îşi clãdeşte-un altar, hologramã pe propria-i retinã
la care, egolatru si energofag, se închinã
precum un mic zeu devorat de oglinda concavã
în care Cuvântul are gust şi culoare de lavã.
nu,
nu mã-ntreba de e noapte sau zi între douã tãceri
şi nici unde sunt jucãriile cioplite mai ieri,
poate cã toate-s doar rumeguş pe-un prag
ramas în urma unui travaliu de energofag.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
si daca sunt miop ma bucur sa dau din aripa dorind sa schimb un pic,cumva altarul ce voia "lor" ni l-a cladit...
ingaduie-mi te rog sa iau macar un bob de rumegus si lasa-mi doar un pas pe pragul tau,om bun!
