noaptea se prelinge
precum o imensã patã de tuş
peste sinapsele cuvintelor,
morile de vânt mai sângereazã uneori
cioburi de fluturi sub talpã -
iluzii casante pe-un taler de balanţã
numai la ferestrele înspicate a vis de primãvarã
mai rãsare din când în când
privirea unui don Quijote
lucind în inima nopţii
aceeaşi sabie de samurai -
speranţa.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Decit o iluzie cu iz de mosc mai bine un cavaler al tristei figuri facindu-si harakiri pentru neputinta de invinge morile de vant!
