din bezna oaselor
curge aceeaşi tãcere cleioasã
în cafeaua de dimineaţã
înmoi ultimul tãu cuvânt
şi-l molfãi cu dinţii de lapte ai uitãrii de sine
astãzi o sã-mi las cuvintele acasã
în faţa televizorului
cu o pungã de cipsuri şi-o cola rece
crezi cã am şanse sã le gãsesc dormind?
nu deschide fereastra
nu alunga fumul ultimei ţigãri
şi-acest scrum...
shhh
tãcerea ta e caldã încã
pe buzele mele...
shhh.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
aceasta cafea cu lapte a ta mi-aminteste de stilul maestrului pera.moderne,clare,frumoase...asa sunt versurile tale.bravo,claudia!
Un poem de excepţie! Vibrant, duios, convingãtor. Modern şi emotionant, mai rar în poezia de azi. Aproape perfect. Cu aşa poeme poţi bate recorduri. Tot înainte!
Stii ce?!
Eu cred ca e o poezie superba!
Moderna...chiar daca inca o data sunt nevoit sa tac!
Mie chiar imi palce cafe au lait si la propiu!
Foarte reusit sentiment!