Ziua își leapãdã solzii
sub curgeri de zãpezi amare
și-n așteptarea mea
cresc oameni de zãpadã
purtând tãciuni în piept.
Sub sloiurile înserãrii
douã cuvinte degerate,
mocnind în ochii
ultimului om de zãpadã,
îmi mângâie pleoapa
cu tãcerea zãpezilor
din care ai rãsãrit.
Mi-e dor de zãpezile de altãdatã,
sau doar de ochii ce le priveau.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Omul de zapada cu taciunii ascunsi de inghet...cuvintele lui degerate in adincul ochilor lui de carbune...asteapta primavara in care sa se topeasca!
Zapezile de altadata sunt zglobii!
ma bucur ca ai revenit!si ma bucur ca ai scris despre zapezile de altadata.si mie mi-e dor de ochii ce priveau zapezile de altadata,dar si de zapezile care erau superbe, ne faceau vacantele de poveste.
N-ai decat, da-te-n stamba cat vrei. Sincer, toata tavetura pe care o faci ma lasa rece.Am eu probleme mai importante decat sa ma las sicanata de un duplicitar ca dv.
Se pare ca intelegeti greu si uitati repede. Nu despre critica pe text era vorba, ci despre modul de a va adresa celor pe care-i criticati sau lingusiti.Unde ati mai vazut dv critic serios sa se adreseze celor vizati, cu apelative de genul, turturico, imp