Autor:	Claudia ( Aton_Ra ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Delir de cucuvea

Îmi aștern norii pe genunchi și îi disec picãturã cu picãturã. - Ai trebuințã de genunchi impermeabili, îmi strigã-n zeflemea un fulger. Îmi așez fulgerul dupã ureche și încep a cânta un marș funebru. ( bine-nțeles, tot dupã ureche ) La streașina frunzelor moarte douã cucuvele se-mperecheazã amar. - O fi vreun semn, îmi zice moartea agãțându-și coasa-ntr-un plop putred. Genunchiul îmi devine dintr-odatã un pod croit din sticlã matã și norii cern cuțite boante, picãturã cu picãturã. Doar fulgerul mai cântâ-ncetișor cu glas de cucuvea-n delir.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Delir de cucuvea...amara imperechere...pina si moartea renunta la a mai da cu coasa;dar fulgerul a trecut aproape!	cotangenta
2.	Imperechierea cucuvelelor amar, aduce din subconstient tocmai nesansa mortii asemeni coasei sprijinite intr-un plop putred. Ferice de cel ce se bucura de prezente atat de bine ancorate in viata!	anador
3.	Delirul este forma simpla prin care omul deverseaza nelinistea si alunga cucuveaua cu moarte cu tot! Simbolul mortii dispare si prin vointa temeinica de a diseca norii pe genunchi. Poezia este o victorie a dragostei de viata impotriva baremurilor stabilit	anador

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]