M-am rătăcit de-atâtea ori printre cuvinte
ascuţite,
Julindu-mi genunchiul în gânduri nemărginite
Şi-am răscolit albastrul cu roşii întrebări,
Căutând răspunsuri albe-n cele patru zări.
Gata! Am să îmi rup catapeteasma de hotar
Şi-am să-mi dizolv răspunsurile în altar,
Am să mă-mpărtăşesc cu unicul răspuns –
iubirea-,
Căci,în final,aceasta mi-e menirea.
Nu mai aştept nici un răspuns -
Iubirea însăşi mi-e de-ajuns.
Aici, Acum, EU sunt mereu
Copil iubit de Dumnezeu.
