Muguri de soare desfac cãtre tine
sãmânța unei inimi de izvor
și-n cuiburi de rouã te cern amãrui
peste tâmpla cerului meu.
Pașiii-mi se pierd în oceanul sufletului tãu
și te strig cu-o tãcere ancestralã.
Undeva, departe,pulsul unei inimi
îmi rãspunde printr-o altã tãcere.
Tãcerile noastre înlãnțuiesc tot universul
cu-o sfântã muțenie de recunoaștere.
Nu,...nu e un vis,
dacã ai ști cum sã asculți cerul,
ți-ar asurzi timpanul gândului
și-atunci ai ști :
Tãcerea mea te cheamã.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Timpanul gindului...o imagine tulburatoare ca o sfinta mutenie de recunoastere...asurzit de tacerea iubirii!
