Simt cum îmi zace poezia
agãțatã de ramurile gândurilor,
ca un liliac într-o veche catredalã.
Pândindu-mã pe mine,
eterna-i sete-i crește sub aripã
ca o icoanã de cristal.
În noaptea ce-o sã vinã,
de-și va deschide zborul,
icoana reflecta-va-i
cã setea e izvorul.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Acum zboara de pe ram de gind inspre padurea celor ce asteapta aripi de vis sa cuibaresaca in gindul lor!
